Cum a devenit 1 decembrie Ziua Națională a României. Istoria din spatele Marii Uniri și ce sărbătoream înainte

La 1 decembrie 1918, Marea Adunare Națională convocată la Alba Iulia a adoptat rezoluția prin care Transilvania, Crișana, Maramureșul și Banatul se uneau cu România. Evenimentul a completat procesul unirii început în același an cu Basarabia (27 martie 1918) și Bucovina (28 noiembrie 1918).

În discursul final al Adunării, Gheorghe Pop de Băsești, președintele Marii Adunări, anunța: “Adunarea Națională a poporului român din Transilvania, Banat și părțile ungurene a primit rezoluțiunea prezentată prin Vasile Goldiș în întregimea ei și astfel unirea acestei provincii românești cu țara mamă este pentru toate veacurile decisă.”

Vasile Goldiș a prezentat atunci Rezoluția Unirii, iar a doua zi s-a format Consiliul Dirigent, condus de Iuliu Maniu, care a funcționat ca un guvern provizoriu al Transilvaniei.

Unirea a fost ulterior recunoscută printr-o serie de tratate internaționale, între care Tratatul de la Trianon (1920), cel care a formalizat unirea Transilvaniei cu România.

De ce a fost aleasă această data de 1 decembrie în 1990

În 1990, România avea nevoie de o Zi Națională care să nu fie asociată cu regimul comunist, să nu fie percepută ca monarhică, să aibă un fundament istoric incontestabil, și să exprime unitatea națională și valorile statului democratic.

1 decembrie îndeplinea toate aceste condiții, iar legiferarea ei a fost un act politic menit să reconecteze România postrevoluționară la valorile istorice democratice ale anului 1918.

Zilele Naționale ale României înainte de 1 decembrie

10 mai - Ziua Națională a României între 1866 și 1947

Între 1866 și 1947, România și-a sărbătorit Ziua Națională pe 10 mai, o dată cu triplă semnificație. La 10 mai 1866, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a sosit la București și a depus jurământul de domnitor al Principatelor Unite.

Ulterior, pe 10 mai 1877, Carol I a promulgat, prin semnătură, Declarația de Independență a României, la o zi după ce Parlamentul român o proclamase prin vocea lui Mihail Kogălniceanu. Această dată marchează recunoașterea oficială a independenței și începerea intrării României în războiul ruso-turc pentru a ieși de sub suzeranitatea otomană.

Pe 10 mai 1881, România este proclamată Regat și are loc încoronarea lui Carol I drept rege. Coroana lui era de oțel, provenit de la un tun turcesc cucerit în Războiul de Independență din anul 1877.

“Cu mândrie primesc această Coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noștri și care a fost sfințită de biserică. O primesc ca simbol al independenții și puterii României”, a declarat Regele în cadrul ceremoniei de încoronare.

Această dată simboliza întemeierea României moderne și consolidarea statului național sub monarhie. În 2015, Parlamentul a decis ca 10 mai să devină din nou sărbătoare națională, fără a schimba însă Ziua Națională principală.

23 august - Ziua Națională în perioada 1948–1989

După abdicarea forțată a regelui Mihai la 30 decembrie 1947 și proclamarea Republicii Populare Române, noul regim comunist a schimbat Ziua Națională.

Astfel, între 1948 și 1989, România a fost sărbătorită pe 23 august, considerată “ziua insurecției armate antifasciste”. Ziua marca momentul în care România, în 1944, a întors armele împotriva Germaniei naziste și l-a înlăturat pe Ion Antonescu.

În perioada comunistă, manifestările de 23 august aveau un puternic caracter propagandistic, fiind transformate în simbolul revoluției populare.