foto Personalitatea zilei 22 aprilie | Veronica Micle, viața unei poete rămase în memoria literaturii române

Veronica Micle, născută Ana Câmpeanu la 22 aprilie 1850, în Năsăud, pe atunci parte a Imperiului Austriac, a fost una dintre cele mai cunoscute poete române ale secolului al XIX-lea. Deși publicul larg o asociază în special cu povestea de dragoste trăită alături de Mihai Eminescu, viața și opera ei depășesc cu mult această imagine romantică.

Un început de viață marcat de pierderi

Destinul Veronicăi Micle a fost dificil încă din copilărie. Tatăl ei, Ilie Câmpeanu, participant la Revoluția de la 1848, a murit înainte ca fiica sa să se nască. Mama ei, Ana, rămasă văduvă, s-a mutat împreună cu copiii mai întâi la Târgu Neamț, apoi la Iași. În scurt timp, familia avea să mai treacă printr-o pierdere, odată cu moartea fratelui ei, Radu.

La Iași, Veronica și-a continuat educația și a urmat Școala Centrală de fete, pe care a absolvit-o în 1863 cu calificativul ”eminent”. Inteligența și seriozitatea ei au fost remarcate de membrii comisiei de absolvire, printre care se aflau Titu Maiorescu și Ștefan Micle, cel care avea să-i devină soț.

O căsătorie timpurie și intrarea în lumea intelectuală

La doar 14 ani, Veronica s-a căsătorit cu Ștefan Micle, profesor universitar și viitor rector al Universității din Iași, cu mult mai în vârstă decât ea. Căsnicia i-a oferit acces într-un mediu intelectual important, dar i-a adus și responsabilități timpurii. A avut două fiice, Valeria și Virginia Livia, și s-a implicat activ în educația fetelor și în viața culturală a Iașiului.

În 1869 a contribuit la înființarea unei școli profesionale de fete și a început să fie tot mai prezentă în cercurile literare.

Debutul literar și vocea unei sensibilități feminine

Veronica Micle a debutat în 1872, în revista ”Noul curier român”, sub pseudonimul Corina, cu două texte în proză. Ulterior, a publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele importante ale vremii, precum ”Convorbiri literare”, ”Familia”, ”Literatorul” sau ”Universul literar”.

În 1887 i-a apărut singurul volum de poezii, care cuprindea atât creații originale, cât și prelucrări după Théophile Gautier și Lamartine, precum și aforisme.

Despre versurile ei, Mihai Eminescu scria: ”Cartea ei e veșnic nouă pentru mine… Ce frumoase versuri întâlnești în cărticica asta. Citește-le și o să vezi câtă dreptate am!”

Relația cu Eminescu și legenda care a rămas

Relația dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu a început la Viena, în 1872, și a continuat apoi la Iași și București, într-o formă adesea tulbure, marcată de apropiere, rupturi, împăcări și suferință. Scrisorile dintre cei doi arată o legătură intensă, în care iubirea se împletește cu gelozia, nesiguranța și dificultățile materiale.

După moartea lui Ștefan Micle, în 1879, Veronica și Eminescu au încercat să-și construiască un viitor împreună, dar planul nu s-a împlinit. Într-un text, Eminescu îi mărturisea: ”viața mea, ciudată și azi și neexplicabilă pentru toți cunoscuții mei, nu are nici un înțeles fără tine”.

Această iubire a făcut-o celebră peste generații, dar în același timp a contribuit și la reducerea imaginii ei publice doar la rolul de muză.

Finalul tragic și locul său în literatură

Rămasă văduvă, confruntată cu dificultăți materiale și cu o existență tot mai apăsătoare, Veronica Micle și-a petrecut ultimii ani între Iași, București și Văratec.

A murit la 3 august 1889, la Mănăstirea Văratec, la scurt timp după moartea lui Eminescu, în împrejurări care au rămas intens comentate.

---