Adriana Bahmuțeanu, scrisoare deschisă către fiii săi: ”Am fost alungată”

Vedeta TV duce o luptă constantă după moartea lui Silviu Prigoană în a-și vedea băieții, care au rămas în grija fraților mai mari. Maximus și Eduard preferă să locuiască alături de aceștia și își țin mama la distanță. Adriana Bahmuțeanu a făcut un ultim gest disperat de a-și recupera băieții sau cel puțin de a comunica cu aceștia și le-a expediat fiecăruia câte o scrisoare, pe care a publicat-o și pe pagina sa de Facebook.

Adriana Bahmuțeanu, gest disperat

Jurnalista și-a deschis sufletul și vrea ca Maximus și Eduard să înțeleagă că nu au fost părăsiți, ci doar mama lor a fost alungată. În speranța că cei doi băieți vor ajunge să citească rândurile scrise de ea, le-a publicat și pe internet:

„Scrisoare de la părintele alienat

Dragă fiule, nu am plecat – am fost alungată..
Dacă vei citi asta într-o zi, vreau să știi adevărul. Nu versiunea transmisă în șoaptă, nu narațiunea din sala de judecată și cu siguranță nu poveștile de la culcare care m-au prezentat drept omul rău care te-a abandonat sau care nu te-a iubit..

Nu te-am părăsit. Am fost alungata! Nu ai fost niciodată tu problema. Tu ai fost motivul pentru care am stat mai mult decât putea suporta inima mea.

Îmi amintesc cum te-am ținut în brațe pentru prima dată. Acel moment m-a schimbat. Mi-a dat un motiv să lupt mai cu spor, să iubesc mai profund și să visez mai măreț. Dar, pe măsură ce anii au trecut, dragostea dintre mine și tatăl tau a început să se estompeze. Nu pentru că nu am încercat. Am încercat, fiule. Dumnezeu știe că am încercat.

Am rămas când casa a devenit ostilă. Am rămas când nu am fost ascultata, cand am fost umilita,cand culoarea pielii a devenit motiv de ras si de batjocura! Când am fost acuzata pe nedrept de fapte pe care nu le-as fi făcut niciodată!

Am rămas când m-am simțit ca o străina în viata pe care o construiam. Și apoi, într-o zi, mi s-a spus că era mai bine sa plecam. Mai bine pentru pace. Mai bine pentru copii. Mai bine pentru toti.

Dar nimeni nu te-a întrebat niciodată ce e mai bine pentru tine. Nu ai văzut nopțile în care stăteam afară în mașină, doar ca să nu ma vezi cum plang! Nu ti-am aratat niciodată cât mi-a fost de greu!

Mai tarziu,nu ai auzit apelurile pe care le dădeam și nu primeam răspuns. Dar tu ai fost mereu cu mine. În gândurile mele. În rugăciunile mele. În fiecare decizie pe care am luat-o. Nu ai văzut sălile de judecată unde am implorat să fiu în viața ta. Nu ai văzut scrisorile pe care le-am scris și care nu au fost niciodată transmise. Nu ai văzut cum în fiecare lună te strigam de la poarta și primeam în schimb tacere!

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce nu am fost la ziua ta de naștere… Este pentru că nu aveam voie. Dacă te-ai întrebat vreodată de ce nu am sunat mai des… Este pentru că eram blocata. Dacă ai crezut că nu-mi pasă… Fiule, e pentru că cineva a muncit din greu să te facă să crezi asta. Și poate ești furios. Înțeleg. Poate că nu vrei să citești asta. E în regulă.

Dar într-o zi, când viața va fi mai liniștită și întrebările tale vor fi mai puternice, sper că această scrisoare te va găsi. Pentru că adevărul este: nu am încetat niciodată să te iubesc! Nicio secundă. Cu dragoste, Mama Ta!”

---