Alexandra Stan, mesaj emoționant după moartea Teodorei Marcu: „Mie mi s-a întâmplat acum 12 ani. Încă mă doare”

Moartea tragică a Teodorei Marcu, împușcată mortal în plină stradă de fostul partener, a stârnit un val de reacții în spațiul public. Printre vedetele care au luat atitudine se numără și Alexandra Stan, care a transmis un mesaj profund victimelor violenței domestice, amintind de propria ei experiență dureroasă.

Alexandra Stan, după moatea Teodorei Marcu: ”E foarte greu, ți-e frică să vorbești”

Cântăreața, acum în vârstă de 35 de ani, a fost agresată în urmă cu 12 ani de fostul său manager, Marcel Prodan. Deși a trecut mai bine de un deceniu, artista recunoaște că trauma trăită o urmărește și astăzi.

„Am fost și eu victimă a violenței. Din acest motiv, le înțeleg pe femeile agresate care nu ies în față. Eu am trecut prin multe. E foarte greu, ți-e frică să vorbești. Nu vrei să mai experimentezi, chiar și dacă ai trecut peste. Mie mi s-a întâmplat acum 12 ani și totuși, dacă apuc și acum să mai vorbesc despre subiectul acesta, simt că mă strânge ceva de gât. De aceea, multe dintre femei sunt terorizate de către un agresor mult timp”, a declarat Alexandra Stan pentru Cancan.ro.

Artista a subliniat că agresiunea nu se rezumă doar la violența fizică, ci include și abuzul emoțional și psihic. „Te face să crezi că nu ești bună de nimic, că nu ai valoare fără el, te jignește. Bătaia e ultimul nivel. Femeile astea sunt agresate demult. Vreau să le sfătuiesc să meargă să ceară ajutor. Acum au mult mai multe posibilități.”

Citește și

Mesajul răvășitor al prietenei Teodora Marcu. Tânăra va fi înmormântată azi

Mesajul răvășitor al prietenei Teodora Marcu. Tânăra va fi înmormântată azi

Lora, în lacrimi la protestul pentru Teodora Marcu: „Trebuie să fim văzute, trebuie să fim auzite”

Lora, în lacrimi la protestul pentru Teodora Marcu: „Trebuie să fim văzute, trebuie să fim auzite”

Alexandra Stan a vorbit și despre ajutorul pe care l-a primit din partea unui avocat și a unor organizații, dar și despre frica permanentă pe care a simțit-o. „Eu am ieșit public abia după ce am luat un pumn și mi-a învinețit ochiul. Că-n rest… cam doi-trei ani m-a făcut să mă simt ultimul om. Îmi era frică. Mă gândeam că nu o să mai fac nimic fără ei.”