foto Personalitatea zilei 8 martie | Gina Patrichi, o naștere simbolică pentru o mare doamnă a scenei

Gina Patrichi, pe numele real Eugenia Margareta Elena Patrichi, s-a născut la 8 martie 1936, în București. Data pare, retrospectiv, aproape simbolică: într-o zi dedicată femeilor venea pe lume una dintre cele mai distinse, puternice și elegante prezențe din teatrul și filmul românesc.

A fost al doilea copil al familiei lui Grigore Patrichi, șef de laborator la Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic, și al Elenei Patrichi. A crescut într-un mediu disciplinat, dar cu suficient spațiu pentru imaginație, iar teatrul a apărut devreme în viața ei.

A urmat Școala ”Ion Creangă”, apoi Liceul de fete ”Domnița Ileana”. În 1952, la doar 16 ani, fără știrea părinților, s-a înscris la examenul de admitere la Institutul de Teatru ”I.L. Caragiale” din București. A recitat poezia ”Mama” de George Coșbuc în fața unei comisii formate din nume impresionante: Aura Buzescu, Al. Șahighian, George Dem. Loghin și A. Pop Marțian.

Deși era prea tânără și nu-și terminase liceul, a fost admisă cu dispensă de vârstă.

Exmatricularea care nu a îngropat un destin, ci l-a călit

Drumul ei nu a fost, însă, liniar. După trei ani de studii, Gina Patrichi a fost exmatriculată înainte de absolvire, din motive disciplinare.

Experiența a fost dureroasă, dar s-a dovedit, în timp, decisivă. A obligat-o la un tip de rigoare și de severitate cu sine care aveau să o transforme într-o perfecționistă autentică. Din acel eșec aparent s-a născut, treptat, marea profesionistă de mai târziu.

Galațiul, locul în care începe cu adevărat legenda

După o perioadă în care a lucrat inclusiv ca bibliotecară la Mamaia, Gina Patrichi ajunge, la 20 de ani, la Galați, unde tocmai se înființa un nou teatru. Acolo fusese repartizat ca regizor Valeriu Moisescu, fost coleg de institut, și tot acolo avea să înceapă adevărata ei viață artistică.

Debutul scenic are loc la 21 octombrie 1956, pe scena Teatrului Dramatic din Galați, în spectacolul Nota zero la purtare de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, în regia lui Valeriu Moisescu. Rolul: Marina Pleșoianu.

Va rămâne la Galați până în 1964, perioadă în care își formează instrumentele esențiale: controlul, disciplina, finețea și forța.

Bulandra, locul consacrării

În 1964, Gina Patrichi este invitată la Teatrul Bulandra din București, condus de Liviu Ciulei. Debutul ei aici are loc la 29 ianuarie 1964, în Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiași Valeriu Moisescu.

Bulandra avea să devină scena pe care și-a legat numele de unele dintre cele mai importante montări din teatrul românesc. A rămas aici până aproape de sfârșitul vieții, ultima ei stagiune fiind 1992–1993, iar ultima premieră: Teatrul comic de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete, pe 22 noiembrie 1992.

Roluri mari, forță mare

Gina Patrichi a fost considerată o tragediană prin vocație, datorită forței de interpretare, vocii speciale și inteligenței scenice. Dar nu a fost limitată la un singur registru, ci a jucat dramă, comedie, recitaluri de poezie și muzică, teatru radiofonic, televiziune.

Numele ei este legat de montări celebre precum Clipe de viață, D-ale carnavalului, Elisabeta I, Victimele datoriei, Puricele în ureche, Azilul de noapte, Hedda Gabler, Interviu, Amintiri, Dimineață pierdută și Hamlet.

A lucrat cu regizori uriași: Liviu Ciulei, Valeriu Moisescu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur, Radu Penciulescu, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, dar și cu Ion Caramitru în ipostaza de regizor și cu coregrafa Miriam Răducanu.

Filmul: debut remarcabil și personaje imposibil de uitat

În cinema, Gina Patrichi a debutat în 1965, cu rolul Roza din Pădurea spânzuraților, în regia lui Liviu Ciulei, iar debutul a fost nu doar important, ci remarcabil.

A jucat apoi în peste 20 de filme, dintre care se detașează Felix și Otilia (1972), Trecătoarele iubiri (1974), Rătăcire (1978), Proba de microfon (1980), Saltimbancii(1981), Liniștea din adâncuri (1982), Pe malul stâng al Dunării albastre (1983). Moromeții (1987) și Figuranții (1987).

În paralel, a construit o carieră extraordinară și în teatrul radiofonic, unde a interpretat peste 150 de piese. Pentru foarte mulți ascultători, vocea ei a devenit, pur și simplu, o experiență.

O poveste de dragoste demnă de roman

Viața ei personală a avut și ea o poveste frumoasă, cu aer de film. Dragostea dintre Gina Patrichi și soțul ei, avocatul Victor Anagnoste, a început într-o seară de septembrie, într-un bâlci improvizat, cu tiribombă și roată uriașă.

În vârtejul acelei seri, Ginei i-a zburat un pantof, care a căzut chiar lângă tânărul avocat. Actorul Ștefan Bănică a vrut să-l recupereze, însă Victor Anagnoste a spus că vrea să-l înapoieze personal și să o cunoască pe ”Cenușăreasa” serii. A urmat invitația la teatru, apoi căsătoria.

Cei doi au rămas împreună din 1959 până la moartea actriței, iar în 1966 s-a născut fiica lor, Oana.

De-a lungul carierei, a primit premiul ACIN (1983), premiul ATM (1988) și premiul de Excelență UNITER (1994).

A murit la 18 martie 1994, la București, în urma unei boli incurabile, la doar 58 de ani.

---