Ce spune Ovidiu Burcă despre copilăria sa: ”A trebuit să le fac în paralel pe amândouă până la un moment dat...”

Ovidiu Burcă este următorul invitat al lui Victor Vrînceanu în podcastul I AM MEDIA. Antrenorul a povestit despre pasiunea lui cea mare legată de fotbal, dar și prima sa amintire legată de acest sport, când tatăl său i-a făcut cadou o minge de fotbal.

• Episodul 4 din podcastul I AM MEDIA: Victor Vrînceanu X Ovidiu Burcă va fi disponibil, vineri 27 decembrie, pe YouTube iAMnews.ro.

De unde a plecat pasiunea lui Ovidiu Burcă pentru fotbal

După cum el a relatat, Ovidiu Burcă a avut de mic copil o pasiune pentru fotbal, pasiune care l-a propulsat în cariera care avea să îi aducă numeroase performanțe în plan profesional. Prima sa amintire legată de acest sport are legătură și cu tatăl său care i-a cumpărat o minge de piele, astfel mereu era cel care participa la meciuri pentru că era singurul care avea mingea.

”Copilăria mea e legată de fotbal. Amintirile cele mai puternice le am din copilărie, legate de pasiunea pe care am avut-o pentru fotbal. De foarte devreme, fiind un oraș mic, tu știi care era dinamică… era în curtea școlii, era maidanul… am avut poate… bine, tatăl meu acum dacă îl întreb nu știu dacă mai e atât de fericit faptul că mi-a făcut cadou o minge de piele, atunci când eram mic. Și având mingea asta de piele, pe care nu o întâlneai peste tot. Erai… te alegea toată lumea în toate echipele. Și eu chiar dacă eram mai mic de vârstă trebuia să joc pentru că… dacă nu mă alegea cineva, îmi luăm mingea și plecam acasă. Băiatul care avea mingea trebuia să joace, și da, așa îmi amintesc de foarte devreme pasiunea legată de fotbal , curtea școlii, prieteni”, a spus Ovidiu Burcă în podcastul I AM MEDIA.

Pentru ce le este Ovidiu Burcă recunoscător părinților săi

Antrenorul a povestit și despre personalitatea sa din copilărie. El consideră că a fost un copil timid, însă nu se abătea de la boacăne, pe care le pune pe seama energiei prea multă pe care o avea. Un lucru pentru care le este recunoscător părinților săi este legat de școală. Aceștia au insistat mereu ca Ovidiu să facă o facultate, ceea ce recunoaște și el că este important pentru oricine.

”Ca personalitate am fost un pic poate timid ca și copil… am avut o timiditate pe care încă o mai am, poate că am lucrat în timp și nu se mai vede atât de tare, dar a fost destul de la locul meu în relațiile cu oamenii. Dar făceam și boacăne. Era… am fost un copil neastâmpărat pentru că aveam energie multă, îmi plăcea fotbalul. De fiecare dată îmi găseam o portiță și plecam la fotbal. Părinții nu prea agreau ideea asta a mea cu pasiunea asta a mea, dar nu au avut ce să facă până în momentul în care au zis: <Ok, atunci dacă vrei să faci fotbal trebuie să faci și o facultate, în paralel, pentru că pentru noi fotbalul nu e o meserie și se poate întâmpla ca planul ăsta al tău să nu funcționeze>.

Ceea ce i-aș sfătui și eu pe toți părinții care au copii astăzi și merg cu ei să facă sport. Întotdeauna trebuie să fie conștienți că trebuie să meargă și cu școala. Trebuie să și studieze. Foarte puțini, știi foarte bine, e cred că undeva la 1% dintre copiii care se apucă de fotbal și fac fotbal de mici ajung să joace la nivel profesionist. Și le mulțumesc părinților că, nu știu, m-au… au stat în spatele meu și m-au… m-au împins și către școală. A trebuit să le fac în paralel pe amândouă până la un moment dat, când lucrurile s-au separat aproape toate, dar după aia am revenit eu așa la… la școală, la studiu… mi-a plăcut chestia asta. Am descoperit utilitatea în timp și devreme”, a mai spus antrenorul.