foto Personalitatea zilei 28 februarie | Lucian Bute, campionul care a dus centura IBF din Pechea până la Montréal

Lucian Bute s-a născut pe 28 februarie 1980, în Pechea, județul Galați. De aici începe povestea unui sportiv care avea să devină campion mondial și să fie adoptat, sportiv vorbind, de o a doua casă: Montréal.

Bute a devenit ulterior român-canadian, stabilindu-se în Canada și obținând cetățenia canadiană în 2012. În ring, însă, stilul lui a păstrat ceva foarte românesc: ambiția de a demonstra, în tăcere, meci după meci.

Baza, performanțe la amatori

Înainte de cariera profesionistă, Bute a acumulat rezultate importante ca amator: o medalie de bronz în 1999, la Campionatul Mondial de la Houston (Texas) și o medalie de aur în 2001, la Jocurile Francofoniei.

Această fundație l-a ajutat să facă pasul natural către profesioniști, cu o maturitate tactică rară pentru începutul de drum.

2003: începutul carierei profesioniste

În 2003, Lucian Bute devine boxer profesionist și semnează cu Interbox, clubul canadian care i-a gestionat ascensiunea. În paralel, antrenorul Stéphan Larouche devine figura-cheie din colțul său, omul care lucrase și cu nume precum Éric Lucas și Leonard Doroftei.

Rezultatul a fost un parcurs construit metodic, fără scurtături, orientat către o singură țintă: centura mondială.

Pe 15 iunie 2007, Bute îl întâlnește pe Sakio Bika la Centre Bell din Montréal, într-un meci eliminatoriu pentru dreptul de a boxa la titlul IBF. Câștigă prin decizie unanimă (116-111, 118-109, 118-109) și își asigură șansa la centură, împotriva campionului Alejandro Berrío.

19 octombrie 2007: noaptea în care Bute devine campion mondial IBF

Momentul definitoriu vine pe 19 octombrie 2007, când Lucian Bute îl învinge pe columbianul Alejandro Berrío și câștigă titlul mondial IBF la supermijlocie.

Finalul meciului a fost clar: KO în repriza a 11-a, după ce l-a împins pe Berrío în colț și a închis combinația decisivă cu lovituri de stânga (croșeu, directă, uppercut).

După victorie, Bute a ținut să mulțumească mamei sale și României pentru susținere, un gest care a cimentat legătura lui publică cu țara, chiar dacă ringul lui ”de acasă” devenise Montréal.

Prin această performanță, Bute a devenit al treilea român campion mondial la profesioniști, după Mihai Leu și Leonard Doroftei.

Aproape 5 ani de dominație: 9 apărări de titlu

Adevărata greutate a unui campion se vede în apărări, iar Bute a avut o perioadă lungă, aproape cinci ani, în care a dominat categoria, cu 9 apărări ale centurii IBF.

Printre apărările menționate se numără:

• William Joppy – KO (29 februarie 2008)
• Librado Andrade – la puncte (24 octombrie 2008), apoi revanșă cu KO în repriza a 4-a (29 noiembrie 2009)
• Fulgencio Zúñiga – TKO (13 martie 2009)
• Edison Miranda – KO în repriza a 3-a (17 aprilie 2010)
• Jesse Brinkley – TKO în repriza a 9-a (15 octombrie 2010)
• Brian Magee – TKO în repriza a 10-a (20 martie 2011)
• Jean-Paul Mendy – TKO/KO după 4 runde (meci în România)
• Glen Johnson – victorie la puncte după 12 reprize

Stilul lui Bute în acea perioadă a fost eficient și rece: control, ritm calculat, iar când apărea fereastra, finaliza.

9 iulie 2011: meciul din România care a blocat televizoarele

Un alt moment simbolic pentru publicul român a fost pe 9 iulie 2011, când Bute a boxat pentru prima dată în România, apărându-și centura la Romexpo, București, împotriva lui Jean-Paul Mendy.

A câștigat prin KO în repriza a 4-a, după un croșeu scurt de stânga. A fost cel mai urmărit meci de box din istoria televiziunii din România, cu peste 4,5 milioane de telespectatori.

În bilanțul carierei, Bute are:

• 30 de victorii în 32 de meciuri
• 24 de victorii prin KO

---