Această fetiță cu mărgele la gât este acum una dintre cele mai cunoscute artiste din România. V-ați dat seama despre cine e vorba?

Ene Valentina | Publicat: 08.07.2025 21:50 | Actualizat: 08.07.2025 23:47
Recunoști fetița cu părul prins în fundiță și privirea curioasă care parcă întreabă lumea ce-i poate oferi? Acea copilă modest îmbrăcată într-o uniformă de școală sovietică este Marina Voica, artista care avea să cucerească inimile românilor timp de peste șase decenii.
Destinul ei a început la 3 septembrie 1936, în Ivanovo, oraș textil poreclit „orașul mireselor”, unde femeile reprezentau majoritatea forței de muncă și copiilor li se inocula de mici disciplina muncii.
Pentru Marina, însă, adevărata chemare a fost muzica: la șase ani deja apuca ferm vioara, acompaniată acasă de fratele ei, Shurik, la violă. Deși exersa ore întregi în timp ce ceilalți copii se jucau afară, fetița din fotografie nu visa faima; visa doar să cânte fără întrerupere.
Imagini de colecție cu Marina Voica
Anii au trecut, iar gerul rusesc nu i-a putut îngheța entuziasmul. La adolescență, un film argentinian – „Vârsta dragostei” cu Lolita Torres – i-a schimbat total direcția: ritmurile spaniole și pasiunea latino au devenit semnătura viitoarei sale cariere.
A renunțat la vioară, a îmbrățișat pianul și, mai presus de toate, s-a lăsat purtată de vocea unică pe care o descoperise în propriul piept. În 1959, după câteva apariții de succes pe scenele studențești de la Moscova, primește o invitație să concerteze la București. Publicul român, obișnuit cu șlagărele occidentale reorchestrate, a fost fascinat de artista cu accent rusesc șarmant, ochi strălucitori și un mod aparte de a îmbina jazzul, swingul și chansoneta.
La începutul anilor ’60, Marina Voica era deja o prezență nelipsită din emisiunile de varietăți ale Televiziunii Române. Hituri precum „Șui-Șui-Șui”, „Șansa e de partea mea” sau „Vrei să ne întâlnim sâmbătă seara?” au urcat-o pe vârful topurilor muzicale.
Cum rămâne mereu în forma artista
Nu doar timbrul cald, ci și atitudinea deschisă, plină de umor, a transformat-o într-un model pentru generații întregi. Totuși, călătoria nu a fost lipsită de încercări: greutățile materiale din copilărie, adaptarea la o cultură nouă și dorul de familie au fost mereu balansate de o disciplină de fier. Marina obișnuia să repete până la epuizare, convinsă că „talentul este scânteia, dar munca este combustibilul care o întreține”.
Astăzi, artista trăiește în Breaza, într-o casă cu trandafiri, brazi și un foișor unde pianul sună aproape zilnic. Pe blogul său, publică fotografii de arhivă și texte scurte în care își clarifică biografia: numele real, data exactă a nașterii și orașul de origine. Își amintește deseori de cea mai frumoasă amintire, prima întâlnire cu Marea Neagră, în 1960, și povestește cum a traversat de 12 ori Atlanticul, fără să-și piardă fascinația pentru litoralul românesc.
În fiecare toamnă, la aniversare, curtea i se umple de prieteni, foști colegi și tineri influenceri dornici să afle „secretul longevității”. Ea răspunde mereu cu același zâmbet larg al fetiței din imagine: „Curiozitatea și pofta de viață nu se pensionează niciodată”.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite











