Fosta soție a lui Alin Oprea face dezvăluiri la 3 ani de la divorț. ”Nu puteam să plâng, voiam să urlu”

După divorțul lui Alin Oprea de Larisa Uță, în spațiul public. După trei ani de la divorțul care s-a lăsat cu scandal pentru că ambii se acuzau de infidelitate, Larisa a povestit în cadrul unui podcast, partea sa de adevăr după separarea de Alin Oprea.

Larisa Uță a vorbit despre zvonul legat de infidelitatea sa

Larisa Uță și Alin Oprea au semnat în 2021 actele de divorț. Iar ca orice despărțire, imediat au apărut speculații și presupuneri cu privire la separarea lor și la ce s-ar fi întâmplat de-a lungul mariajului.

”VIP-ul din familia noastră, fosta familie, că nu mai este actuala mea familia, a fost Alin. Eu am fost soția lui. Noi nu mergeam la party-uri, nu mergeam în societate, nu ne interesa să ne afișăm, mergeam doar acolo unde erau prieteni foarte buni. Eu nu am vrut niciodată să fiu vedetă. (...)

Încep să plâng. Am cei mai frumoși copii din lume. Pentru asta dau voie presei să scrie orice despre mine, și lui și oricui. Știi ce îmi zicea el când eram căsătoriți? «Știi de ce ai venit tu pe lumea asta? Ai venit numai să fii mamă»”, a povestit Larisa Uță, în podcast-ul lui Bursucu.

Ea a precizat că artistul era precum un copil mic în relație: ”Era ca un copil. El nu își găsea șosetele din sertarul cu șosete. Noi despre asta vorbim. Despre un om care toată viața lui, când se trezea dimineața, era ritual, trebuia să-i duc pe masă așa: două ouă, un iaurt, restul ce era pe lângă și cafeaua”, a mai spus Larisa.

”Nu puteam să plâng, voiam să urlu”

După despărțirea de Alin, Larisa a stat în Londra, în timpul pandemiei Covid, împreună cu copilul ei.

”Eu mi-am lăsat casa, mi-am lăsat copilul, familia, toții prietenii, palatul, și m-am dus să trăiesc într-un apartament cu copilul meu. Am stat într-un apartament, dacă ne vedeai, stăteam cu picioarele sus pe pat că ne era frică că erau șobolani. Nu puteam să plâng, voiam să urlu.

Să stau închisă în casă, eu câteva luni de zile nu am avut nicio direcție. Într-o țară străină, un oraș străin, nu cunoșteam pe nimeni. Ăsta a fost visul lui (...).

Au fost seri în care, la Londra era așa: dacă te duci în centru cheltui câteva lire. (...) Trebuie să înțelegi ceva. Tu, ca tată, să nu te gândești, când dai în mine, ca dacă eu cad, dacă eu nu era puternică pentru ei (copii n.r), să dai în fiecare zi cu «hoață, urâtă, strâmbă și tot ce a zis»”